| 1.
|
M'ITRĂ1, mitre, s.f. 1. Acoperământ al capului de formă sferică sau conică, uneori bogat ornamentat, purtat mai ales de arhierei în timpul slujbei religioase. ♦ Un fel de coroană purtată de regi, de împăraţi etc. 2. Acoperământ al capului de formă specială la vechile popoare orientale. - Din sl. mitra, ngr. mitra.
Sursă
: DEX'98
(47143)
- LauraGellner |
| |
| 2.
|
M'ITRĂ2, mitre, s.f. (Anat.) Uter. - Din ngr. mitra.
Sursă
: DEX'98
(47144)
- LauraGellner |
| |
| 3.
|
M'ITRĂ s. v. uter. Sursă
: Sinonime
( 194071)
- siveco |
| |
| 4.
|
M'ITRĂ s. v. placentă.Sursă
: Sinonime
( 194072)
- siveco |
| |
| 5.
|
m'itră (organ, acoperământ al capului) s. f. (sil. -tră), g.-d. art. m'itrei; pl. m'itre
Sursă
: DOR
(262307)
- siveco |
| |
| 6.
|
M'ITR//Ă2 ~e f. (la om si la animalele vivipare) Cavitate internă a aparatului genital feminin în care se dezvoltă embrionul; matrice; uter. /<ngr. m'itra
Sursă
: NODEX
(343498)
- siveco |
| |
| 7.
|
M'ITR//Ă1 ~e f. 1) Acoperământ pentru cap, de forma unei cupole cusute cu fir si împodobite cu pietre scumpe, purtat în special de arhierei în timpul slujbei religioase. 2) Acoperământ pentru cap purtat de către vechii persi. /<sl. mitra, ngr. m'itra
Sursă
: NODEX
(343497)
- siveco |
| |
|
|